Codu` Penal & Bogdan Dima & Dizzy - prin ochii mei
Prin ochii alor mei... sau prin ochii mei...,
Sunt atatea pe care nu le observi... ca nu vrei.
Sunt atatea catalogate... etichetate... gresit...,
De tine... care ai uitat de unde ai venit.
Pe strazi nu prea mai e combinatie mare...,
Ca... altu moare..., altu se duce la inchisoare.
Scarile jegoase..., dureri de oase...,
Cauzate de vantu' care intra... pe sub usa in case.
Pictata in gri..., lumea nu va mai zambi...,
Va fi trista o bucata de timp... si va muri.
Prin ochii mei vad... suferintza alor mei...,
Cand pe ultimu' drum.... se duc atatzia semi-zei.
Fara temei... apar motive... de ce nu e bine...,
De la guvernu' unei tzari ce nu ii pasa de mine.
Recunosc nu mai sunt patriot..., am fost...,
Si in caz de razboi... sa nu ma luatzi ca n-are nici un rost!
.........................................
Hai priveste in ochii mei...,
Si ai sa potzi vedea in ei...,
Tot ce am simtzit..., tot ce am trait...,
Tot ce am trait...
Hai priveste in ochii mei...,
Si ai sa potzi vedea in ei...,
Tot ce am simtzit..., tot ce am trait...,
Tot ce am trait...
.........................................
Aud la la la... si m-am pus pe canapea...,
E prima seara in care nu pot respira.
Ce se intampla... in jurul meu..., pe strada mea...,
Saracia... nu vrea sa plece uite asa.
E prietena mea... si e prietena ta...,
Si e prietena lui... si e in casa oricui.
E o curva... ce zambeste pervers...,
Si te face sa devi... din ce in ce mai sters.
Dau foc la joint... si reusesc sa respir...,
Si din orice vad... promit sa ma inspir.
Vreau sa vezi prin ochii mei... si vezi prin ochii mei...,
Dar tu nu vrei... sa fie bine pentru ai tai.
Sentimentele n-au pretz..., au culoare...,
Ceva atat de simplu... nu moare.
Cei mai saraci ingeri... ii gasesti in cartier...,
Visand... zburand... spre rai... lejer.
.........................................
Hai priveste in ochii mei...,
Si ai sa potzi vedea in ei...,
Tot ce am simtzit..., tot ce am trait...,
Tot ce am trait...
Hai priveste in ochii mei...,
Si ai sa potzi vedea in ei...,
Tot ce am simtzit..., tot ce am trait...,
Tot ce am trait...
.........................................
N-am nevoie de nimeni..., am nevoie de mine...,
Am nevoie de un creion..., de-o foaie... sa fac rime.
Sistemu inca nu imi asigura ziua de maine...,
Vrea sa ma sfasie in doua la fel ca un caine.
Vrea sa imi ia rolu' de actor... in filmu' despre viatza mea...,
In viatza mea... doar Dumnezeu face regia.
Domnule presedinte... tu n-ai decat Romania...,
Eu am familia..., fratzia..., rasa..., omenia.
Nu ma retrag..., n-o sa cad... si nu o sa tac...,
Trec la atac cu sange latin... si geto-dac.
Ca viatza merge inainte... asta nu e gluma...,
Vreau sa devin parinte... sa duc viatza buna.
O sa inchei..., priveste prin ochii alor mei...,
Si inceteaza sa privesti numai prin ochii tai.
Daca gresesti... o sa itzi dau cate o palma peste cap...,
Viatza mi-a impartzit sufletu'... in inger si drac.
.........................................
Hai priveste in ochii mei...,
Si ai sa potzi vedea in ei...,
Tot ce am simtzit..., tot ce am trait...,
Tot ce am trait...
Hai priveste in ochii mei...,
Si ai sa potzi vedea in ei...,
Tot ce am simtzit..., tot ce am trait...,
Tot ce am traït...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Cabron si Shobby s-au intalnit in anul 1999 in luna Septembrie ajutati de un prieten comun ( Micutzu ) . Fara sa discute prea mult au hotarat sa infiinteze trupa Codu’ Penal. Primele instrumentale au iesit mai mult sau mai putin bine dar baietii erau optimisti ca in viitorul apropiat numele Codu’ Penal o sa fie unul dintre pilonii hip-hop-ului romanesc. Pozitivele erau facute in studiouri neprofesionale si la momentul respectiv acestea nu s-au ridicat la nivelul asteptat de cei doi membri ai trupei si nici la cerintele caselor de discuri din Romania. Au umblat din usa in usa pe la toate radiourile si prin toate locurile unde au crezut ca pot fi ajutati intr-un fel sau altul dar ca orice trupa noua si din cauza faptului ca numele lor nu era cunoscut de fiecare data raspunsul a fost in defavoarea lor si usile li se inchideau cu putere in fata. Chiar daca reticienta persoanelor care refuzau sa ofere credit noilor nume si in special stilului muzical abordat de trupa ar fi trebuit sa-i dezamageasca,cei doi baietii si-au facut un crez din zicala „Ce nu ma omoara ma face mai puternic” si au continuat cu perseverenta sa bata la toate usile care le-au fost inchise cu o zi sau doua inainte. Numai respect pt baietii din Ploieshti
Post a Comment